Ceza de San Fantin

Da Wikipedia, l'ençiclopedia libara.
Cheło che te ghè schcià el rimanda a sta voxe, parché el xe on so sinònemo o el vien esplegà cuà drento. rimandamento da Céxa de San Fantin


Eror Lua: callParserFunction: function " [[Categoria" was not found.
Infobox de InfrastruturaCèxa de San Fantin
Imàzene de l'interior
Someja
EpònemoFantino il Vecchio (it) Traduzi Cànbia el vałor in Wikidata
Dati
SorteCeza Cànbia el vałor in Wikidata
ArchitetoAntonio Abbondi (it) Traduzi Cànbia el vałor in Wikidata
CostrusionEror Lua: callParserFunction: function " [[Categoria" was not found.
Dedicà aFantino il Vecchio (it) Traduzi Cànbia el vałor in Wikidata
Caraterìsteghe
Stiłe architetònegoarchitetura renasimentałe Cànbia el vałor in Wikidata
Materiałepiera Cànbia el vałor in Wikidata
Pozision
 Venesia
PozisionSan Marco Cànbia el vałor in Wikidata

Map

45°26′01.92″N 12°20′02.76″E / 45.433868°N 12.3341°E45.433868; 12.3341Coordinae: 45°26′01.92″N 12°20′02.76″E / 45.433868°N 12.3341°E45.433868; 12.3341

Atività
DiòsezePatriarcàdo de Venesia Cànbia el vałor in Wikidata
RełijonCatołega



















































Ła cieza de San Fantin, ła ze un edifisio łerigiozo de ła sità de Venesia, situà inte'l sestièr de San Marco, davanti a'l Gran Teatr La Fenice e da rénte a l'Ateneo Veneto.

Storia[canbia | canbia el còdaxe]

Segóndo łe fonti antighe, ła Cieza ła gavarìa orìzene un mucio antighe. I più ghe ne łoga ła costrusion a'l 996 grasie a l'inisiativa de łe famegie patrisie Barozzi, Aldicina e Equilia. A se supone che l'eresion a parochia ła sia da far resałir a l'XI sècoło, inte un parìodo inte'l cuało no se gaveva na redefinision de l'aministrasion ecleziàstega in sità. Pì volte desfada da insendi, ła ze stada recostruìa inte'l XII secoło dai Pisani e oncora inte'l XVI sècoło, forse su prozeto de'l Scarpagnino o de Pietro Lombardo in cołaborasion co Sebastiano Mariani[1], e co ła zontadura de ła capeła de'l Sansovino.

Inte'l XVIII sècoło ła ze deventada cołegiada. Inte'l 1807 i decreti napołeòneghi i ga sopreso ła parochia e el só capitoło zontándoła a San Moisé. Ancora ancùo ła ze vicariàl.

In pasà ła zera afiłiada a Santa Maria Zobenigo e el paròco el reseveva da st'ùltema l'acua santa[2].

Descrisión[canbia | canbia el còdaxe]

Sòra ła porta de ła sagrestia A ze consarvada l'urna sepolcrale di Vinciguerra Dandolo, òpare de Tullio Lombardo.

Note[canbia | canbia el còdaxe]

  1. (IT) Magistri, architeti e inxegneri
  2. (IT) Informasión dal Sistema Informativo Unifegà par le Soraintendense Archivistiche Archivià il 4 de marso 2016 in Internet Archive.

Bibliografia[canbia | canbia el còdaxe]

  • Marino Viganò (setenbre-otobre 2008), Magistri, architetti e ingegneri. Dalla rejone dei laghi della Terraferma e inte el Dominio da mar, in Giorgio Mollisi (a cura di), Svizzeria a Venezia nella storia, nell'arte, nella cultura, nell'economia dalla metà del Quattrocento ad oggi. Arte&storia (numero 40 - anno 8): pp. 137-138.
  • Antonio Scordino (1991). La chiesa veneziana di San Fantino il Calabrese. Brutium (1-2 anno LXX): pp. 10–11.

Altri progeti[canbia | canbia el còdaxe]



Controło de autoritàVIAF (EN1146824508407630797 · GND (DE4772152-2 · BAV ADV11364653 · WorldCat Identities (EN1146824508407630797
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikipedia.org/w/index.php?title=Ceza_de_San_Fantin&oldid=1163713"