Steve Vai

Da Wikipedia, l'ençiclopedia libara.



Infotaula de personaSteve Vai
Biografia
NasimèntoEror Lua: callParserFunction: function "

[[Categoria" was not found.

(63 ani)
Carle Place (New York) (it) Traduzi Cànbia el vałor in Wikidata
Dati personałi
FormasionEror Lua: callParserFunction: function " [[Categoria" was not found.
Altura183 cm Cànbia el vałor in Wikidata
Atività
Ocupasion
Eror Lua: callParserFunction: function "

[[Categoria" was not found.

Atività 1980 - in atività
ZènareRock duro Cànbia el vałor in Wikidata
Influense
Instrumento muxegałechitara, sitar, baso, pianoforte, bateria, voxe
Targheta discogràfega
Eror Lua: callParserFunction: function "

[[Categoria" was not found.

Repertòrio
Fusion, Rock sperimentałe, Rock progresivo, Hard Rock, Heavy Metal
Fameja
SpoxaEror Lua: callParserFunction: function " [[Categoria" was not found.

Sito webvai.com Cànbia el vałor in Wikidata
IMDB: nm0005518


Allocine: 228177




Allmovie: p72560



TV.com: people/steve-vai




Facebook place: stevevai
Twitter: stevevai
Instagram: stevevaihimself


MySpace: stevevai


Youtube: UCdkBa5GZKEAfiTjqfqotWhQ



stevevai




Souncloud: stevevaihimself
Spotify: 32Jb1X3wSmmoHj2epZReZA


iTunes: 465118
Last fm: Steve+Vai
Musicbrainz: 5e7ccd92-6277-451a-aab9-1efd587c50f3
Songkick: 404702
Discogs: 221183


Allmusic: mn0000045475














Steven Siro Vai, mejo conosùo come Steve Vai (Carle Place, 6 de zunjo 1960), el ze un ghitarista, conpozidor, produtor discogràfego e cantante statunitense.

Vinsidor de tre Grammy Awards (inte'l 1993 cofà Mejo performance strumentałe Rock, inte'l 2002 cofà Mejo album strumentałe Pop e inte'l 2008 cofà Mejo performance strumentałe Rock), Vai el ze reconosesto come uno dei pì inportanti ghitaristi de ła só zenarasion e uno dei shredder (tèrmane che'l ìndega un muzicista, in 'sto cazo un ghitarista, dotà de notevołe tècnega e vełosità) pì apresài e dotài da'l ponto de vista de ła tècnega.

Oltra a ła rinomada carièra da sołista, el ga miłitò anca in difarenti e inportanti grupi, prima ezordio inte'l grupo de Frank Zappa e drioman co artisti cofà David Lee Roth, Alcatrazz e Whitesnake. El ze un połistrumentista e infati, oltra a ła ghitara, el sona anca el piano, el baso e ła bataria.

Biografia[canbia | canbia el còdaxe]

Steve el ga orìzeni itałiane: i noni i zera lomellini, presizamente de ła vacarìa Taccona inte'l comun de Dorno in provinsia de Pavia (el 22 de łujo 2012 ghe ze stà conferìa ła sitadinansa onoraria preso el steso Comun) e da łì i ze emigrai inte i Stati Unii d'America.

Vai el ze conosùo par ła so mùzeca strumentałe par ghitara, che conpone, sona e produze da só pòsta, ma el ga anca sonà inte łe rejistrasion de diversi altri artisti e grupi rock/metal. Inte el 1979 el ga frecuentà el Berklee College of Music de Boston, Massachusetts, indove el se ga faxesto notar dal łexendario chitarista rock Frank Zappa, el cuało ło ga asoldà prima inte el ròło de trascritor de partidure e drìoman cofà executor dei so brani pì conplesi, brani che i rechiedeva grande capaçità tecneghe.

Carièra[canbia | canbia el còdaxe]

Steve Vai a Malibù inte el 2017

Inte el 1985 el sostituise Yngwie Malmsteen come chitara sołista inte i Alcatrazz de Graham Bonnet, co i cuałi el inside l'album Disturbing the Peace. Dal 1986 al 1989 el sona par David Lee Roth, rejistrando i album Eat 'Em and Smile (1986) e Skyscraper (1988). Inte el 1989 e 1990 el sostituise l'infortunà Adrian Vandenberg inte i Whitesnake, una de łe łexende del rock britànego, poco prima che sti cua inisiase łe rejistrasion de l'album e el tour mondiałe par Slip of the Tongue. Vandenberg se gaveva infortunà un polso provando alcuni exercisi che el gaveva catà in t'un łibro.

Steve Vai continua a sonar in concerto regołarmente, sia col grupo che col so amigo e mestro de chitara de un tenpo, come łu vinsidor del Grammy Awards, Joe Satriani, inte ła serie de concerti denominada G3 inisiada inte el 1996. Ła mùxica de Steve Vai ła xe prexente in diversi film. Łu isteso xe aparìo sol gran schermo in un film del 1986 co Ralph Macchio intitołà Mississippi Adventure (Crossroads, de Walter Hill), inte el cuało el reçitava ła parte de Jack Butler, un chitarista ispirà dal demonio. Inte el momento saliente del film, Vai se inpegna in un dueło chitaristego co Macchio. Ła parte de sto ùltemo ła xe dopiada da Vai steso, mentre ła parte de "slide guitar" ła xe interpretada da Ry Cooder come ameso da un'intervista de Steve Vai.

Ła conpoxision pseudo-clasega-baroca in trentadoexemi (intitołada Eugene's Trick Bag) co ła cuała Macchio vinse ła conpetision xe stà scrivesta da Vai, che el se ga baxà pexantemente sol Capriccio Op.1 #5 de Niccolò Paganini, e ła xe deventada uno dei brani preferìi da tanti chitaristi aprendisti. Vai ga vinsesto un Grammy Award inte el 1991. El ga inaxonta partesipà a l'execusion de ła cołona sonora del film Fantasmi da Marte de John Carpenter insieme ai Anthrax e a Buckethead. Inaxonta el xe stà ciamà dal famoxo baterista Gregg Bissonette, par conponer ed inçider alcuni brani (come Common Road). Mentre el contributo de Vai al materiałe de altri xe stà łimità dal stiłe rock o heavy-rock dei grupi par cui el ga sonà, ła so mùxica ogni cualtànto ła par reciamar l'exoterismo.

Vai xe un prexià produtor muxicałe: el ga infati do studi de rejistrasion, "The mother ship" e "The harmony hut", e łe so rejistrasion conbina ła so distintiva abiłità inte łe nove conpoxision co un considerevołe utiłixo de efeti in faxe de rejistrasion. Steve Vai ga ła Favored Nations, na conpagnia de rejistrasion e publicasion speçałixada inte el incuràrse de novi tałenti o de artisti de alto profiło de tuto el mondo.

Vita privà[canbia | canbia el còdaxe]

Vai el ga do fiòłi, Julian Angel e Fire, e el ze spozà co Pia Maiocco (ex basista de ła hair metal band Vixen). Steve el ama arlevar ave, che łe produze regołarmente un miełe che Steve el vende par benefisensa onji ano, traverso el só sito web ("The Fire Garden Honey").

Strumentasion[canbia | canbia el còdaxe]

Steve Vai a Madrid inte'l 2004

Vai el ze endorser par ła Ibanez da'l 1986: inte'l 1987 A ze rivà so'l marcà el só modeło signature, ła Ibanez JEM, mentre inte'l 1990 l'azienda ła ga rełizà na ghitara a 7 corde, ła Universe, co łe istese caratarìsteghe de ła JEM ma sensa manisa. Ła Universe ła ze ndà fora produsion drìo soło che do ani, par èsar drioman reciapà inte'l 1997.

Ła só ghitara prefarìa, dopara pì volte da'l vivo e in studio da'l 1993, ła ze un prototipo de JEM7VWH da łu ciamada "EVO": tałe ghitara ła ghe ze stà consenjada par provar cuełi che ałora i jera i prototipi dei pickups DiMarzio Evolution (da cui EVO); el ga anca na ghitara parsonałizada a forma de cuor co tre màneghi, ła "Ultra Zone" vizìbiłe inte ła covertina de l'omonemo album e na JEM bianca a tre mànegadure.

Stiłe[canbia | canbia el còdaxe]

Considerà un łuminare de ła ghitara, el ze partegołarmente apresà non soło par ła straordenaria tècnega ma anca par l'espresività dei só asołi.

El só stiłe el ze caratarizà da na granda patronansa de'l legato e inte dòparo de ła łeva de'l tremolo, co'l cuało el ze bon de far łetaralmente "parlar" e "rider" ła só ghitara (come inte l'intro de Yankee Rose de l'àlbun Eat 'Em and Smile co David Lee Roth).

El mondo muzegałe de Zappa el ga desizamente influìo so łe pecułiarità ghitarìsteghe de Vai e so ła só concesion de desonanse e de'l só insarimento a l'interno de łe scałe, oltra che a l'introdusion inte i brani de rumori e vozi. N'altra de łe tècneghe pì sfrutàe da Steve ła ze el tapping, che'l dòpara sia inte ła só forma pì clàsega (2-3 dei) che in forma pì conplesa (4-5 dei), basta pensar a l'inisio de'l brano Building the Church.

Discografia[canbia | canbia el còdaxe]

Par savèrghene de pì, vardarse ła voxe Discografia di Steve Vai.

Sołista[canbia | canbia el còdaxe]

Album in studio e EP[canbia | canbia el còdaxe]

Live[canbia | canbia el còdaxe]

Compilation[canbia | canbia el còdaxe]

Con Frank Zappa[canbia | canbia el còdaxe]

Co i Whitesnake[canbia | canbia el còdaxe]

Co David Lee Roth[canbia | canbia el còdaxe]

Co i G3[canbia | canbia el còdaxe]

Altri album[canbia | canbia el còdaxe]

Cołone sonore[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1987 - Vari Artisti - Dudes Soundtrack
  • 1991 - Vari Artisti - Bill & Ted's Bogus Journey Soundtrack
  • 1992 - Vari Artisti - Wayne's World Soundtrack
  • 1992 - Vari Artisti - Encino Man Soundtrack
  • 1994 - Vari Artisti - PCU Soundtrack
  • 1999 - Vari Artisti - Radio Disney Kid Jams
  • 2001 - Vari Artisti - Ghosts of Mars Soundtrack
  • 2004 - Vari Artisti - Halo 2 Original Soundtrack

Filmografia e aparision[canbia | canbia el còdaxe]

Steve Vai aparise in sto video sonando el brano "Stevie's Spanking" al Palladium durante el NYC show del 31 de otobre 1981.

Concerto live al Shinjuku Kousei Nenkin Hall in Japon del 10 de otobre 1984, periodo durante el cuało Steve Vai faxeva parte dei Alcatrazz.

Video dove Steve Vai aparise come chitarista de ła David Lee Roth Band inte i brani "Yankee Rose" e "Goin' Crazy".

Steve Vai partesipa al dueło chitaristeo inte el ròło de Jack Butler.

Un xovane Steve Vai exegue insenbre a Frank Zappa na version strumentałe de "Stevie's Spanking" reciapada a Roma el 10 de łujo 1982.

Steve Vai conparise in una curta intervista registrada el 14 de łujo 1982 a Palermo, Sicilia.

In sta video-rivista xe prexenta na intervista a Steve Vai.

In questo video Steve Vai sona do brani de Frank Zappa: "Dirty Love" (co Dweezil Zappa e Mike Keneally) e "Sofa".

Videocaseta contegnente i video dei brani del disco Alien Love Secrets.

Videocaseta del G3 filmà el 2 de novenbre 1996 al Northrop Auditorium de Minneapolis. Vai sona 3 brani de ła so produsion sołista (Answers, For the Love of God, Attitude Song) e tre brani inte ła jam finałe insieme ai altri do muxicisti (Going Down, My Guitar Wants to Kill Your Mama, Red House).

Video promosionałe de l'Ibanez contegnente comenti e muxiche de Steve Vai, oltra a contributi de altri artisti (Head & Munky, John Petrucci, Dino Cazares, Andy Timmons, Wes Borland, Jerry Sims).

DVD contegnente i video dei brani prexenti in Alien Love Secrets. In cuanto DVD prexenta alcune features xontadive respeto al medexemo video in VHS (video cuałità DVD, 5.1 Dolby Surround Sound Audio, comento de Steve Vai).

Video del G3 del 1996 in version DVD.

Compilation de video rock tra i cuałi el video de I Would Love to di Steve Vai.

Rimasterixasion in DVD de ła version orixinałe in VHS publegà inte el 1993. El video contien na curta intervista a Steve Vai.

Doppio DVD del concerto tegnùo a l'Astoria a Łondra inte el 2003. Ła prestasion sołista de Steve Vai anovera vintun trase inte el primo disco. Inte el segondo disco xe contegneste trase speçałi cuałi i backstage, interviste, biografie dei conponenti del grupo e discografia de Steve Vai.

DVD del concerto del G3 filmà al Fillmore Auditorium de Denver el 20 de otobre 2003. Steve Vai sona 3 brani de ła so produsion sołista (I Know You're Here, Juice, I'm The Hell Outta Here) e tre brani inte ła jam finałe (Rockin' In The Free World, Little Wing, Voodoo Chile) insieme a Joe Satriani e Yngwie Malmsteen.

DVD del concerto del G3 filmà al Tokyo Forum de Tokyo l'8 de magio 2005. Steve Vai sona 3 brani de ła so produsion sołista (The Audience Is Listening, Building The Church, K'm-Pee-Du-Wee) e tre brani inte ła jam finałe (Foxey Lady, La Grange, Smoke On The Water) insieme a Joe Satriani e John Petrucci.

Premi e Nomination[canbia | canbia el còdaxe]

Grammy Winner[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1994 - Best Rock Instrumental Performance "Sofa" from Zappa's Universe
  • 2001 - Best Pop Instrumental No Substitutions [Steve Vai Producer/Engineer]
  • 2009 - "Peaches En Regalia" - Zappa Plays Zappa

Grammy Nomination[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1990 - Best Rock Instrumental Album Passion & Warfare
  • 1995 - Best Rock Instrumental Performance "Tender Surrender" - from Alien Love Secrets
  • 1997 - Best Rock Instrumental Performance "For the Love of God" - from G3 Live in Concert
  • 1999 - Best Rock Instrumental Performance "Windows to the Soul" - from The Ultra Zone
  • 2001 - Best Rock Instrumental Performance "Whispering a Prayer" - from Alive in an Ultra World
  • 2006 - Best Rock Instrumental Performance "Lotus Feet" — lost to Les Paul & Friends's "69 Freedom Special"
  • 2008 - Best Rock Instrumental Performance "The Attitude Song" — lost to Bruce Springsteen's "Once Upon a Time in the West"

Guitar Player Magazine[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1995 - Gallery of Greats
  • 1995 - Best Rock Guitarist (co Jimmy Page)
  • 1995 - Best Overall Guitarist (3ª poxision)
  • 1995 - Best Experimental Guitarist (co Buckethead)
  • 1995 - Best Metal Recording (3ª poxision)
  • 1995 - Best Overall Guitar Recording (2ª poxision)
  • 1995 - Best Metal Guitarist (3ª posizione)
  • 1990 - Best Rock Guitarist
  • 1990 - Best Overall Guitarist
  • 1990 - Best Guitar Album
  • 1990 - Best Metal Guitarist
  • 1989 - Best Rock Guitarist
  • 1988 - Best Rock Guitarist
  • 1987 - Best Rock Guitarist
  • 1987 - Best Overall Guitarist
  • 1986 - Best Rock Guitarist

Guitar World[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1990 - Most Valued Player (co Stevie Ray Vaughan)
  • 1990 - Best Album
  • 1990 - Best Rock Guitarist
  • 1990 - Best Guitar Solo (For the Love of God)
  • 1989 - Best Rock Guitarist

International Music Award Nomination[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1990 - Best Guitarist

Select Magazine (UK)[canbia | canbia el còdaxe]

Guitar for the Practicing Musician[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1993 - Editor's Choice Award
  • 1990 - Reader's Choice - Guitar Album of the Year
  • 1990 - Best Instrumental Guitarist of the Year
  • 1988 - Rock Guitarist of the Year
  • 1987 - Hall of Fame
  • 1986 - Guitar in the 90's Award

Kerrang (UK)[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1993 - Best Hard Rock Performance
  • 1990 - Guitarist of the Year
  • 1989 - Best Rock Guitarist

Young Guitar (Japan)[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1997 - Best Rock Guitarist
  • 1991 - Best Rock Guitarist

Rock Brigade[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1996 - Best Guitarist
  • 1997 - Best Guitarist

RAW[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1990 - Best Selling Album (nùmro 10)
  • 1990 - Best Selling LP Sleeve (nùmaro 1)
  • 1990 - Best Selling Promo Video (nùmaro 5, I Would Love To)
  • 1990 - Best Selling Promo Video (nùmaro 7, The Audience is Listening)
  • 1990 - Best Sex Object (nùmaro 6)
  • 1990 - Best RAW Cover (nùmaro 3)

Player[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1995 - Best Hard Rock Guitarist (2ª poxision)

Making Music[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1990 - Best Album
  • 1990 - Best Guitarist
  • 1990 - Best Musician

Metal Hammer[canbia | canbia el còdaxe]

  • 1990 - Best Guitarist (Reader's Poll)

California Music Awards[canbia | canbia el còdaxe]

  • 2001 - Outstanding Guitarist (nomenà)

TEC Foundation Awards[canbia | canbia el còdaxe]


Notasion[canbia | canbia el còdaxe]


Bibliografia (itałiana)[canbia | canbia el còdaxe]

  • Mauro Salvatori, Stefano Tavernese, Steve Vai. Chitarra aliena dal pianeta Terra, 1997, Arcana, ISBN 9788879661096

Altri projeti[canbia | canbia el còdaxe]


Linganbi foresti[canbia | canbia el còdaxe]



Controło de autoritàVIAF (EN37103656 · ISNI (EN0000 0001 2242 3395 · El vałore UBOV754277 de SBN no el xe mija bon. · Europeana agent/base/62696 · LCCN (ENn91127572 · GND (DE121423093 · BNF (FRcb13900663p (data) · NLA (EN42424981 · NDL (ENJA001214556 · WorldCat Identities (ENn91-127572
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikipedia.org/w/index.php?title=Steve_Vai&oldid=1160216"