Difarense intrà łe version de "Łéngoa ałeutina"
[Version verifegà] | [Version verifegà] |
coreto un parametro de el modèl |
→Bibliografia: Pulisca |
||
Riga 44: | Riga 44: | ||
== Bibliografia == |
== Bibliografia == |
||
* Berge, Anna (2006). Niiĝuĝis Mataliin Tunuxtazangis: How the Atkans Talk (A Conversational Grammar). Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. |
* Berge, Anna (2006). Niiĝuĝis Mataliin Tunuxtazangis: How the Atkans Talk (A Conversational Grammar). Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. ISBN 6-416-22491-11. |
||
* Bergsland, Knut (1994). Aleut Dictionary = Unangam Tunudgusii: an unabridged lexicon of the Aleutian, Pribilof, and Commander Islands Aleut language. Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. |
* Bergsland, Knut (1994). Aleut Dictionary = Unangam Tunudgusii: an unabridged lexicon of the Aleutian, Pribilof, and Commander Islands Aleut language. Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. ISBN 1-555-00047-9. |
||
* Bergsland, Knut (1997). Aleut Grammar = Unangam Tunuganaan Achixaasix. Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. |
* Bergsland, Knut (1997). Aleut Grammar = Unangam Tunuganaan Achixaasix. Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. ISBN 1-55500-064-9. |
||
== Łigamenti de fora == |
== Łigamenti de fora == |
Version de le 04:28, 27 dis 2015
Tipo | łéngua e łéngua viva |
---|---|
Parlà in | USA e Rusia |
Autòctono de | Ałasca |
Parlanti | |
Totałe | Diałeti çentro-oçidentałi: 60-80 parlanti Diałeti orientałi: 400 parlanti (2010 ) |
Caratarìsteghe | |
Scritura | alfabeto latin |
Clasifegasion lenguìstega | |
łéngua umana łéngue èschimo-ałeutiane | |
Còdazi | |
ISO 639-1 | - |
ISO 639-2 | ale |
ISO 639-3 | ale |
SIL | ale |
Glottolog | aleu1260 |
Linguasphere | 60-AA |
Ethnologue | ale |
UNESCO | 163 |
IETF | ale |
Endangered languages | 671 |
L'Ałeutin (Unangam Tunuu) l'è na łèngoa de ła famea eschimo-ałeutina. L'è parlà su łe ixołe Ałeutine, Pribilof e del Comandante. In tel 2002 ghèra çirca 500 parlanti ałeutin a l'interno de un grupo etnico de 2700 persone.
Diałeti
L'ałeutin l'è da soło co łe łéngoe eschimexi in tel grupo eschimo-ałeutin. I prinçipałi grupi de diałeti i'è l'ałeutin oriental, l'atkan e l'attuan.
Drento el grupo oriental se cata i diałeti de l'ixoła de Unalaska, Belkofski, Akutan, Pribilof, Kashega e Nikolski. El diałeto pribilof el vanta atualmente più parlanti de ogni altro diałeto ałeutin.
El grupo atkan l'include i diałeti de łe ixołe Atka e Bering.
L'attuan, deso estinto, l'ero un diałeto distinto che mostrava influense sia de l'ałeutin oriental che de l'atkan.
Tuti i diałeti i mostra n'influensa łesicałe ruso; anca l'ałeutin de l'ixoła de Copper l'à adotà tante dexinense inflesionałi ruse.
Gramatica
Ła majoransa de łe parołe ałeutine i'è sostantivi e verbi. I conceti che in veneto i'è espresi par mexo de ajetivi e averbi i'è espresi en ałeutin con verbi o sufisi derivè. Difati, l'ałeutin, cosita come łe altre łéngoe che apartien a ła famea eschimo-ałeutina, l'è na łéngoa aglutinante e połisintetica. Tutavia, ghè tante difarense tipołogiche tra łe ramificasioni eschimexe e ałeutina: in particołar, l'ałeutin l'à perso l'ergatività, carateristica tipica del grupo łinguistico originario comun.
Storia
El primo contato co ła łéngoa ałeutina l'è stà in tel 1741, quando durante na spedision guidà da Vitus Bering vien catà su i nomi dei posti e de ła gente che i incontra.
El primo material che apare in ałeutin l'è na łista de parołe in tel diałeto de Unalaska redata da James King in tel 1778, che l'apartegnea a na spedision de James Cook.
In tel projeto de Caterina II de Rusia de reałixar un disionario conparativo de tute łe łéngoe parlè in tel so inpero, ła incarica Peter Simon Pallas de catar fora informasioni łinguistiche sora l'ałeutin. Durante na spedision del 1791, durà un ano, Carl Heinrich Merck e Michael Rohbeck i conpiła xvariè łiste de parołe. Tra l'1804 e l'1805 Nikolai Petrovich Rezanov, plenipotensiario del xar, el fa na racolta de altre parołe. Johann Christoph Adelung e Johann Severin Vater ne ła so opara Mithridates oder allgemeine Sprachkunde del 1806-1817 i include l'ałeutin tra łe łéngoe catałoghè.
L'è soło in tel 1819 che un łinguista profesionista, el danexe Rasmus Rask, el studia l'ałeutin, faxendo na racolta de parołe trata da do parlanti un diałeto ałeutin orientałe che vivea a San Pietroburgo.
In tel 1824, riva l'omo che avarea dà inpulso a l'ałeutin come łéngoa łeteraria. Ioann Veniaminov, un prete ortodoso che l'sarea in seguito diventà santo, na olta rivà a Unalaska el se mete a studiar l'ałeutin del posto. El crea n'ortografia par sta łéngoa (uxando l'alfabeto ciriłico; l'alfabeto łatin el sarea rivà in seguito), el traduxe alcune opere rełijoxe e in tel 1846 el publica na gramatica de l'ałeutin oriental. Iakov Netsvetov, prete de Atka, de łéngoa mare ałeutina nonché uno dei do cołaboratori de Veniaminov, el scrive un disionario del diałeto de Atka. In tel resto del XIX secoło se continua a crear łiste de parołe in tei difarenti diałeti de ła łéngoa.
Tra l'1909 e l'1910, l'etnołogo Waldemar Jochelson el reałixa un łaoro che coinvolge łe comunità ałeutine de Unalaska, Atka, Attu e Nikolski. Grasie a l'aiuto de do parlanti unalaska, el riese a registrar storie, folkore e miti ałeutini, sia scriti che in formato audio.
In tei ani '30 Afinogen K. Ermeloff l'è el primo ałeutin a scrivar un rexoconto łeterario su un naufragio e Ardelion G. Ermeloff el scrive un diario en ałeutin. In te ła stesa epoca el łinguista Melville Jacobs el fa na racolta de storie e tradisioni orałi grasie a l'aiuto de Sergey Golley, un parlante atkan che l'era in chel momento ricoverà.
In tel 1944 el ministero dei interni dei Stati Unii el publica The Aleut Language, par parmetar ai soldati de capir ła łéngoa dei ałeutini.
In tel 1950 Knut Bergsland el scominsia un studio estensivo su l'ałeutin, forse el piasè rigoroxo, che'l culmina co ła publicasion de un disionario conpleto in tel 1994 e de na gramatica descritiva in tel 1997.
Alice Taff l'à łaorà a l'ałeutin fin dai ani '70. El so łaoro el costituise uno dei rexoconti disponibiłi più detałiè su ła fonetica e ła fonołogia ałeutini.
Bibliografia
- Berge, Anna (2006). Niiĝuĝis Mataliin Tunuxtazangis: How the Atkans Talk (A Conversational Grammar). Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. ISBN 6-416-22491-11.
- Bergsland, Knut (1994). Aleut Dictionary = Unangam Tunudgusii: an unabridged lexicon of the Aleutian, Pribilof, and Commander Islands Aleut language. Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. ISBN 1-555-00047-9.
- Bergsland, Knut (1997). Aleut Grammar = Unangam Tunuganaan Achixaasix. Fairbanks, AK: Alaska Native Language Center, University of Alaska. ISBN 1-55500-064-9.